Ana-Maria's profileFriedrich NietzschePhotosBlogLists Tools Help

Blog


    January 24

    Despre frumusetea pierduta a vietii - Andrei Plesu

    Daca ma gândesc bine, reprosul esential pe care îl am de facut tarii
    si vremurilor este ca ma împiedica sa ma bucur de frumusetea vietii.

    Din când în când, îmi dau seama ca traiesc într-o lume fara cer, fara
    copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori.
    Am uitat misterul adânc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile
    cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul
    prafos
    si
    umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si
    al
    stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri si
    adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a
    lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele,
    orizontul
    tulbure al câmpiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de
    mult
    parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele
    launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa,
    pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit,
    coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi
    se
    fac
    comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am
    devenit
    mizantrop.
    Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza în nervi de
    conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore.
    Gândesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Îmi încep ziua
    apoplectic,
    înjurând "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor
    autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala
    politicienilor,
    gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii
    arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai
    înregistrez
    desenul ametitor al câte unei siluete feminine, inocenta vreunui
    surâs, farmecul tacut al câte unui colt de strada.

    Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si
    Vanghelie, Ciorbea si Mihae la Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase,
    Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat.
    Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre
    mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut încrederea în
    virtutile natiei si soarta tarii, în rostul lumii. Am un portret tot
    mai
    greu
    digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii
    la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batrânilor le apar
    frivol,
    tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie,
    elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.
    Ma misc, de dimineata pana seara, într-un univers artificial, agitat,
    infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de
    a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.

    Respir crispat si pripit, ca într-o etuva. Când cineva trece printr-o
    asemenea criza de vina e, în primul rând, umoarea proprie. Te poti
    acuza ca ai consimtit în prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti
    dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti între esential si
    accesoriu,
    ca, în sfârsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu
    se
    poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.
    Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mâna a doua,
    avem conducatori de mâna a doua, traim sub presiunea multipla a
    necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust,
    conditii
    de viata
    umilitoare.

    Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am urâtit, ne-am
    înstrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea
    vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o
    genuina
    evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamântul si oamenii.
    Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista,
    pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia
    sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem
    atentiei
    noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.




    Comments

    Please wait...
    Sorry, the comment you entered is too long. Please shorten it.
    You didn't enter anything. Please try again.
    Sorry, we can't add your comment right now. Please try again later.
    To add a comment, you need permission from your parent. Ask for permission
    Your parent has turned off comments.
    Sorry, we can't delete your comment right now. Please try again later.
    You've exceeded the maximum number of comments that can be left in one day. Please try again in 24 hours.
    Your account has had the ability to leave comments disabled because our systems indicate that you may be spamming other users. If you believe that your account has been disabled in error please contact Windows Live support.
    Complete the security check below to finish leaving your comment.
    The characters you type in the security check must match the characters in the picture or audio.

    To add a comment, sign in with your Windows Live ID (if you use Hotmail, Messenger, or Xbox LIVE, you have a Windows Live ID). Sign in


    Don't have a Windows Live ID? Sign up

    Trackbacks

    The trackback URL for this entry is:
    http://anais6661.spaces.live.com/blog/cns!F336DF8786796966!796.trak
    Weblogs that reference this entry
    • None